Investitii

 

Cuprins

1. Lucrarile de constructii-montaj
2. Utilajele
3. Alte lucrari si cheltuieli
4. Structura si clasificarea investitiilor
5. Investitii – surse de finantare

5.1 Resurse interne de finantare a investitiilor

5.2 Credite externe angajate pentru finantarea investitiilor

Capitolul II. Notiuni generale

Capitolul III. Criterii de clasificare a investitiilor

 

Investitiile cuprind cheltuielile efectuate pentru lucrari de constructii, de instalatii si de

montaj, pentru achizitionarea de utilaje, mijloace de transport, alte cheltuieli destinate crearii de noi

mijloace fixe pentru dezvoltarea, modernizarea, reconstructia celor existente.

Investitiile se impart astfel:

1. pe elemente de structura tehnologica: – lucrari de constructii-montaj; – masini si utilaje; – mijloace de transport; – alte lucrari si cheltuieli
2. pe tipuri ale mijloacelor fixe: – case de locuit; – cladiri (cu exceptia de locuit) si edificii; – masini, utilaje; – mijloace de transport; – procurarea terenului; – reparatii capitale; – altele.

 

1. Lucrarile de constructii-montaj – reprezinta ansamblul lucrarilor prin care se realizeaza lucrarile de constructii noi, reconstruirea, dezvoltarea, modernizarea cladirilor cu destinatie industriala, agricola, de locuit,precum si spatii pentru vanzare si depozitare, hoteluri, spitale, institutii prescolare, etc. Ele includ si instalatiile functionale interioare: electrice pentru iluminat si forta, sanitare, de incalzit, de climatizare si ventilatie; amenajarea si pregatirea terenurilor pentru constructii, forajele pentru alimentari cu apa; constructiile metalice inclusiv montarea lor; fundatiile si postamentele pentru montajul utilajelor. In valoarea lucrarilor de constructii se cuprinde si valoarea lucrarilor de montaj a utilajelor tehnologice si functionale cu intregul complex de operatii prin care se realizeaza asamblarea si fixarea pe fundatii; sunt incluse aici si lucrarile de instalare a conductelor industriale, a lucrarilor de izolare, probele si rodajele mecanice.

 

2. Utilajele

– cu si fara montaj reprezinta masinile, echipamentele, liniile si instalatiile tehnologice, aparatele de masura si control care pot functiona numai dupa asigurarea lucrarilor de montaj precum si cele care pot functiona fara montaj.

Mijloacele de transport sunt acele mijloace folosite pentru deplasarea in exteriorul si interiorul unitatii, cum ar fi: mijloace de transport rutier, naval (inclusiv platforme de foraj sau de exploatare), feroviar, aerian, etc.

 

3. Alte lucrari si cheltuieli – cuprind: lucrarile de proiectare-cercetare

(inclusiv lucrarile pentru constructiile ulterioare) si cheltuielile pentru elaborarea argumentelor tehnico-economice; cheltuielile de coordonare si autorizare; plata pentru eliberarea autorizatiilor de constructie; plata pentru eliberarea si prelungirea certificatului de constructie, expertiza proiectelor; comisionul bancilor pentru operatiuni efectuate in legatura cu investitiile, taxe notariale, vamale, etc.Nu se includ in valoarea investitiilor cheltuielile ce tin de procurarea mijloacelor fixe, care au mai fost folosite (inclusiv cele din import care au mai fost inregistrate ca mijloace fixe la unitati din tara), cumpararile de obiective in curs de executie, respectiv lucrarile geologice (se vor include in volumul de investitii doar sumele cheltuite cu obiectivele in curs de executie dupa cumpararea lor pentru continuarea procesului de investitii), precum si valoarea aporturilor si sumele acordate in avans tertilor.

 

4. Structura si clasificarea investitiilor

Din punctul de vedere al naturii lor, investitiile au urmatoarea structura: – cheltuieli pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate si a celor de fezabilitate. Nivelul acestora se stabileste intre 1-3% din valoarea de deviz a proiectului; – cheltuieli pentru proiectarea constructiva si tehnologica, reprezentand o cota de cca. 5% din valoarea de deviz a proiectului; – cheltuieli pentru procurarea resurselor materiale necesare edificarii obiectivului; – cheltuieli pentru materiale si obiecte de investitii; – cheltuieli pentru achizitionarea de mijloace de transport; – cheltuieli pentru procurarea de licente;

 

5. Investitii – surse de finantare

5.1 Resurse interne de finantare a investitiilor

In majoritatea cazurilor acoperirea nevoilor de finantare a investitiilor se sprijina pe surse interne, care provin din activitatile productive ale intreprinderilor.

Sursele care asigura autofinantarea investitiilor in societatile comerciale, se constituie din partea de profit net repartizata pentru investitii, amortizarea capitalului fix, venituri obtinute din lichidarea (scoaterea din functiune) activelor fixe uzate. Pentru a incuraja agentii economici sa aloce parti cat mai mari din profit pentru dezvoltare, legislatia prevede reduceri de impozit pe profitul investit.

Amortizarea, ca sursa de constituire a resurselor pentru dezvoltare, este destinata innoirii capitalului fix uzat, precum si dezvoltarii si modernizarii utilajelor si instalatiilor de productie aflate in functiune. Rolul amortizarii pentru alimentarea fondurilor de investitii creste atunci cand se aplica metoda de amortizare accelerata, care reduce timpul de recuperare avalorilor imobilizate, intreprinderea asigurandu-si mai repede surselenecesare dezvoltarii. Incasarile din valorificarea utilajelor, scoase din functiune constituie, deasemenea, o sursa pentru investitii. In cazurile cand elemente de active fixe existente in intreprindere se folosesc pentru dotarea altor obiective de investitii, aceste reprezinta tot o sursa de investitii.

Emiterea si vanzarea de actiuni este o alta cale de finantare pentru intreprinderi, in special pentru cele mici si mijlocii care s-au privatizat prin metoda MEBO. In marile intreprinderi supuse privatizarii, concomitent cu transferul gratuit al unei parti din patrimoniu catre populatie au loc vanzari de actiuni contra numerar asigurand astfel sursele necesare finantarii investitiilor.

Constituirea surselor de investitii pe calea emiterii de actiuni are avantajul ca investitia nu trebuie restituita decat la lichidarea societatii, iar dividendele – plata creditului oferit de cumparatorul actiunii –nu se acorda decat atunci cand intreprinderea obtine profit. Alaturi de actiuni, firmele obtin fonduri pentru investitii si din emiterea obligatiunilor cu dobanda. Deoarece detinatorilor de obligatiuni le sunt platite drepturile cu prioritate in raport cu dividendele actionarilor, acestea sunt foarte cautate de cumparatori. In plus societatile comerciale care emit obligatiuni pot oferi cumparatorilor si alte avantaje: transformarea obligatiunilor in actiuni la momentul scadentei; vanzarea actiunilor la emisiune cu un pret sub valoarea nominala, dar cu plata la valoarea integrala in momentul scadentei; rascumpararea inainte de scadenta la cererea cumparatorului etc.

Infiintarea fondurilor mutuale a facut posibil ca prin emiterea si vanzarea de actiuni sa se mobilizeze economiile populatiei, constituindu-se astfel o noua sursa de finantare. Fondurile mutuale colecteaza economiile banesti de la populatie prin emiterea si vanzarea de actiuni.Economiile sunt fructificate apoi pe piata financiara. Aceeasi misiune o au acum si SIF-urile care opereaza pe piata de capital.

Bursa de valori mobiliare poate fi o alta sursa de finantare a proiectelor de investitii. Exista preocupari pentru tranzactionarea titlurilor de stat si pe piata bursiera, la care sa aiba acces nu doar bancile comerciale, cum este in prezent, ci si fondurile mutuale sau alte categorii de investitori.

Titlurile de stat sunt cautate de investitori deoarece au asigurata garantia statului.

Creditele oferite de banci pe termen mediu si lung ar trebui sa constituie sursa utilizata cel mai des de agentii economici pentru a obtine fondurile necesare lansarii unor investitii. Daca in perioada dinaintea anului 2001 bancile acordau credite cu dobanzi foarte mari, ceea ce a facut ca intreprinderile sa manifeste prudenta, apeland la credite numai in cazuri extreme, in prezent dobanzile s-au redus considerabil, revitalizand creditul bancar, care isi recapata treptat statutul de cea mai importanta sursa definantare a investitiilor. Intreprinderile apeleaza la imprumuturi pe termen mediu si lung in special atunci cand se asigura ca pot influenta favorabil rentabilitatea propriei activitati, care trebuie sa fie superioara dobanzii la sumele imprumutate. In functie de garantii, creditele pentru investitii imbraca urmatoarele forme:

1. a) Imprumuturi bancare acordate pe baza de garantii materiale. Garantiile au in vedere

capitalul sau patrimonial intreprinderii, in special cel din activul imobilizat ce s-ar putea valorifica pentru recuperarea datoriei.

1. b) Credite ipotecate printr-o valoare cum ar fi cladiri, terenuri, mijloace circulante etc., ce pot fi convertite usor in lichiditati. Acest tip de creditare este redus, fiind caracteristic in special intreprinderilor mici.
2. c) Credite de cash-flow, nu sunt garantate material, se acorda pe baza fundamentarii solvabilitatii proiectului in cadrul studiului de fezabilitate, garantia restituirii creditului constituind- o insusi obiectivul de investitii pentrucare se face imprumutul. Desi aceasta categorie de credit prezinta riscul cel mai mare, ea este foarte frecventa, orice intreprindere putand sa primeasca un imprumut daca dovedeste ca-l poate restitui, impreuna cu dobanda, la termenul stabilit.

Fondul APAPS, care reprezinta statul ca proprietar al partii din capitalul intreprinderilor de stat acorda, de asemenea, imprumuturi in conditii benefice pentru intreprinderi, impunand o dobanda foarte mica. Numeroase intreprinderi au primit asemenea credite pentru retehnologizare, restructurare etc.

Bugetul de stat este sursa principala pentru finantarea investitiilor indomeniile de care depinde dezvoltarea generala a tarii: imbunatatiri funciare, protectia mediului, obiective energetice, industria mineritului, a petrolului, infrastructura pentru transporturi, obiective social culturale etc.

Posibilitatilede finantare a investitiilor de la buget sunt insa reduse.

 

5.2 Credite externe angajate pentru finantarea investitiilor

Restructurarea si adaptarea economiei la cerintele actuale ale pietei interne si conjuncturii economice internationale, retehnologizarea agentilor economici viabili pentru cresterea competitivitatii, necesita fonduri imense care nu se pot asigura din resurse interne.

Creditele externe sunt de mai multe feluri: – credite guvernamentale care, desi sunt acordate de banci, au garantie guvernamentala in baza unei conventii incheiate intre guvernul tarii care crediteaza si guvernul tarii beneficiare; – credite bancare care se acorda de banci pe propriul risc; – credite acordate de institutiile financiare internationale cum sunt: FMI, BERD, BIRD, BEI etc.

Creditele acordate de bancile din strainatate sunt, in general, garantii la importul utilajelor si instalatiilor de productie, pe care le achizitioneaza agentii economici ce solicita creditul. Garantia restituirii creditelor este prezentata in studiile de fezabilitate in care se demonstreaza solvabilitatea proiectului. Creditele acordate de organismele financiare internationale pe termen mediu si lung nu sunt garantate material, dar se afla sub incidenta unor masuri si restrictii de politica economica. In acest context se incadreaza toate imprumuturile oferite tarii noastre de Banca Europeana pentru Investitii, Fondul Monetar International, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare etc.

Banca Europeana pentru InvestitiiActionarii bancii sunt statele membre, ale caror ministere de finante au constituit Consiliul de Guvernatori ai BEI. Banca are misiunea de a favoriza realizarea obiectivelor Uniunii Europene atat prin acordarea de resurse financiare pe termen lung pentru efectuarea unor investitii viabile, cat si prin serviciile pe care le ofera pe linia evaluarii proiectelor. Pentru a-si atinge scopul, proiectele si programele trebuie sa fie viabile in patru domenii esentiale: economic, tehnic, ecologic si financiar.

Fiecare proiect de investitii este evaluat si urmarit pana la atingerea scopului stabilit. Prin operatiile de imprumut si capacitatea de a atrage si alti colaboratori financiari, BEI permite largirea sferei posibilitatilor de finantare. Imprumuturile sale favorizeaza dezvoltarea pietelor financiare din Uniunea Europeana. Imprumutul nu depaseste, in linii generale, 50% din costurile de investitii si poate fi utilizat alaturi de subventiile nationale. BEI finanteaza investitii de mari dimensiuni (pornind de la 25 milioane euro) prin imprumuturi individuale in colaborare cu initiatorul proiectului. Proiectele de dimensiune medie si mica sunt sustinute indirect sau prin imprumutarea bancilor care opereaza la nivel national sau regional.

Criteriile de aprobare a creditelor se refera la: – investitiile se incadreaza in politicile Uniunii Europene; – viabilitatea tehnica si financiara a proiectului de investitii; – respectarea regulilor de protectie a mediului inconjurator; – situatia financiara a initiatorului, perspectivele de cash-flow si garantiile oferite.

Durata imprumutului poate ajunge pana la 20 de ani si chiar mai mult in functie de tipul si durata de viata tehnologica a proiectului. Scaderea rolului statului in dezvoltarea economica, odata cu demararea procesului de privatizare, precum si deficitele bugetare ale multor tari, constituie motivul pentru care bancile comerciale, institutiile financiare multilaterale (Banca Mondiala, BERD), precum si agentiile de creditare se bazeaza din ce in ce mai putin pe garantiile date de stat in sprijinul unor proiecte, fiind interesate mai mult de viabilitatea proiectului in cauza din punct de vedere comercial si de structura sa solida din punct de vedere financiar.

Fondul Monetar International

Fondul Monetar International a fost creat in 1947, cu scopul de a ajuta la dezvoltarea relatiilor economice internationale, prin facilitarea schimburilor valutare, echilibrarea si armonizarea balantelor de plati externe si stabilireacursurilor valutare. Pe baza respectarii anumitor reguli stabilite, FMI poate acorda credite membrilor sai pentru ca acestia sa depaseasca dificultatile temporare ale balantei de plati, sa nu fie nevoiti sa apeleze la masuri restrictive sau discriminatorii care sa aduca prejudicii altor tari. Acest program international se prezinta ca o institutie de asigurare unde fiecare cotizeaza, dupa posibilitatile sale, pentru a beneficia de ajutoare substantiale. FMI intervine, la solicitarea guvernului unei tari pentru ajustarea balantelor de plati si asigurarea dezvoltarii prin mecanismele specifice de credit. Creditul acordat de FMI este guvernamental sau cu garantie guvernamentala, chiar daca se acorda prin banci. Creditul este pe termen lung, conditionat de angajarea tarilor imprumutate la indeplinirea anumitor obiective.

 

Capitolul II. Notiuni generale

 

2.1.Terminologii uzuale

 

2.1.1. Investitiile financiare – orice plasament de capital, cu rolul de a obtine un anumit beneficiu (profit): cumpararea de actiuni sau de alte titluri de valoare, plasarea de sume de bani la banci, alocarea de fonduri pentru dezvoltarea de afaceri (cu scopul de a obtine dividende, dobanzi si profituri);

 

2.1.2. Investitia de capital –  consumul de resurse financiare in vederea asigurarii sporirii capitalului fix pentru cresterea capacitatilor de productie, cresterea randamentului utilajelor, sporirea productivitatii muncii, diversificarea productiei, promovarea progresului tehnic (implementarea rezultatelor activitatilor de cercetare-dezvoltare-inovare), cresterea gradului de utilizare a resurselor materiale si de munca ;

–  se asimileaza acestei notiuni si cheltuielile pentru lucrari de proiectare, prospectiuni si explorari geologice, cercetarile stiintifice in legatura cu investitiile, cheltuielile pentru pregatirea personalului necesar noilor investitii, precum si cheltuielile pentru personalul administrativ si tehnic al unui obiectiv productiv aflat in curs de constructie; prin extindere, sunt considerate investitii de capital cheltuielile cu supravegherea realizarii viitorului obiectiv, cheltuielile pentru demolari, exproprieri si amenajari;

 

2.1.3. Investitie – totalitatea resurselor financiare, materiale, umane, tehnice, culturale, sociale etc. consumate pentru realizarea sau achizitionarea de active fixe si/sau circulante noi ori de modernizare sau retehnologizare a celor existente, cu scopul declarat de a obtine efecte economice pozitive in viitor, pentru societatile cooperative mestesugaresti, membrii cooperatori, sau societate, in general;

 

2.1.4. Proces investitional – totalitatea activitatilor si operatiunilor intreprinse in vederea infaptuirii lucrarilor necesare realizarii unui obiectiv de investitii, angajand resurse de toate categoriile si timp;

 

2.1.5. Strategia investitionala – constituie o componenta dominanta a strategiei globale a societatii, care stabileste, pe baza unor studii, analize, simulari, obiectivele principale ale societatii in domeniul investitional si cuprinde actiunile si modalitatile de atingere a obiectivelor, sursele de finantare si modul de alocare a resurselor.

– reprezinta o strategie care ocupa un loc central in cadrul strategiilor si politicilor societatii, ce trebuie sa tina seama si de celelalte strategii ale societatii (de piata, de restructurare, informatizare, etc.), inscriindu-se in in politica sa economica si asigurand o parte a suportului  tehnic pentru materializarea programelor societatii.

2.1.6. Politica de investitii – reprezinta viziunea cu privire la dezvoltarea unei societati si constituie un element orientativ pentru fundamentarea strategiei investitionale a acesteia;

2.1.7. Investitor – persoana fizica sau juridica ce dispune de capitalul care se consuma in procesul investitional;

2.1.8. Efort economic – cheltuiala certa de capital;

2.1.9. Efect economic – rezultatele viitoare, mai mult sau mai putin certe, ale cheltuielii de capital;

2.1.10. Eficienta economica investitionala– reprezinta posibilitatea obtinerii prin investitie a unei serii de efecte viitoare, a caror insumare totala sa depaseasca cheltuirea initiala a unor disponibilitati de resurse financiare ;

 

Capitolul III. Criterii de clasificare a investitiilor

 

3.1. Dupa natura  lor:

– investitii corporale – acele investitii care realizeaza activul fizic reprezentat prin dotari (masini, utilaje, instalatii si linii tehnologice, terenuri, inclusiv aparate de masura si control) si lucrari de constructii – montaj (compuse din lucrari de constructii si instalatii si lucrari de montaj al utilajelor tehnologice, realizate pe santierele de constructii);

– investitii necorporale – care includ cheltuielile de constituire ocazionate de infiintarea sau dezvoltarea unei societati, cheltuieli de cercetare, proiectare, brevete, licente, concesiuni, software etc.;

– investitii financiare – care cuprind titlurile de participare, imprumuturile pe termen lung etc.;

 

3.2. Dupa destinatia cheltuielilor:

-Investitia directa (Id) sau de baza – cuprinde ansamblul cheltuielilor facute de un agent economic, pe baza unei documentatii tehnico-economice, cu scopul declarat al realizarii nemijlocite a unor obiective, fie ele noi, de inlocuire, de modernizare sau dezvoltare, in diferite ramuri de activitate, dar pentru a caror finalizare trebuie sa coopereze cu alti agenti economici;

– reprezinta, in expresie baneasca totalitatea resurselor materiale, de forta de munca si servicii ce se incorporeaza intr-o anumita perioada de timp in lucrari de constructii, montaj si instalatii, in utilaje independente sau cu montaj in diverse dotari si in alte elemente de cheltuiala, in vederea crearii de noi fonduri fixe cu destinatie productiva (in sfera productiei bunurilor materiale si a serviciilor de productie) sau neproductiva (in sfera serviciilor de consum si alte activitati cu caracter neindustrial), pentru construirea, dezvoltarea, modernizarea sau retehnologizarea celor existente;

-Investitiile colaterale – materializate in lucrari care asigura utilitatile obiectivului de baza (cai de acces, conducte de apa, gaze, aer comprimat, retele telefonice, linii de transport a energiei precum si cele indreptate spre construirea unor obiective destinate deservirii obiectivului de baza – magazine, locuinte in jurul obiectivului de baza, etc.); aceste cheltuieli se stabilesc prin devize special elaborate;

-Investitiile conexe – sunt cele finalizate in alte obiective economice pentru a asigura viitorului obiectiv materiile prime necesare desfasurarii procesului de productie;

Nota: Un obiectiv de investitii poate fi constituit din mai multe parti (obiecte); se considera obiect in cadrul unui obiectiv de investitii o constructie distincta – delimitata spatial si caracterizata printr-o destinatie functionala bine definita.

 

3.3.Dupa sursa de finantare :

– Investitii finantate din surse proprii care se obtin prin capitalizarea profiturilor sau prin atragerea economiilor altor persoane (prin emiterea de obligatiuni asupra patrimoniului viitorului obiectiv);

– Investitii finantate din resurse imprumutate (de natura creditelor);

– Investitii finantate din resurse atrase (de la bugetul de stat sau ale unor unitati administrative locale);

 

3.4.Dupa modul de constituire:

– Investitiile nete – acele cheltuieli care includ valoarea lucrarilor de investitii noi;

– Investitiile brute – acele cheltuieli care cuprind atat valoarea investitiilor noi, cat si a celor de inlocuire;

 

3.5.Dupa natura obiectivului:

– obiective noi ;

– dezvoltari, modernizari, reutilari sau reprofilari ale unor obiective existente;

 

3.6.Dupa modul de executie:

– investitii executate in antrepriza, de agenti economici specializati si dotati tehnic pentru astfel de lucrari;

– investitii executate in regie proprie, de insusi investitor, cu fortele sale proprii;

– investitii in executie mixta, in antrepriza si in regie.

Acest mod de clasificare sa foloseste cu precadere pentru lucrarile de constructii. Modul  de executie este impus de o serie de factori, din care pot fi precizati: gradul de specializare a viitorului obiectiv, marimea obiectivului, natura lucrarilor, etc.